SIBIU. “Lună plină” şi de groază la Biertan

Pe tot parcursul celor cinci zile, spectatorii veniţi la Festivalul ,,Lună Plină” pot urmări 50 dintre cele mai bune lungmetraje şi scurtmetraje, fantastice şi horror, produse în ultimii ani. Peliculele din festival vin din Europa şi America de Nord, iar sălile de cinema sunt amenajate fie în clădirile istorice din centrul comunei Biertan, fie în aer liber.

Deşi controversat, acest stil cinematografic are milioane de fani. Printre ei este şi Alex, un tânăr de 23 de ani din Râmnicu Vâlcea, care a venit special la Biertan ca să urmărească filmul său de groază preferat.  Tânărul este încântat de ce organizarea festivalului, “Genial! Când am venit am intrat pe fulgere şi oameni spânzuraţi la intrare înspre Biertan. Te cam sperii noaptea pe aici”.

Filmele din “Lună Plină” sunt înscrise într-o competiţie interactivă, în care contează atât voturile primite de la un juriu de specialitate, cât şi cele din partea publicului. “Suntem primul festival care se ocupă cu filmele mai altfel, adică filmele care nu sunt main-stream şi probabil că, încă o vreme, vom rămâne şi singurii”,  Codruţa Creţulescu- organizator.

Întreaga suflare din Biertan revine la viaţă, odată cu Festivalul Filmelor Horror, în frunte cu proprietarii de pensiuni şi comercianţii de suveniruri din zonă, care au un profit cu aproape 30% mai mare faţă de o perioadă obişnuită. “A fost un grad de ocupare mai bun. Pot să zic că aproximativ 80 %, la începutul festivalului, avem grad de ocupare 100%. Pe week-end toate camerele sunt date”, Mihai Crăciun – administrator pensiune.

Festivalul de Film Horror şi Fantastic “Luna Plină” este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc ;i prezentat de Festivalul Internațional de Film Transilvania.

sursa: http://www.digi24.ro/regional/digi24-brasov/sibiu-luna-plina-si-de-groaza-la-biertan-106819

Film premiat la Berlin, interzis minorilor la București

Urs de argint la Berlin, bulină roșie în România! „Ana, mon amour”, regizat de Călin Peter Netzer, a intrat vineri în cinematografele din România cu precizarea „interzis sub 18 ani”. Diana Cavallioti și Mircea Postelnicu, actorii din rolurile principale, au vorbit la emisiunea „Ca-n filme” despre legătura care s-a format între ei doi în timp ce au lucrat la acest film, dificultățile pe care le-au întâmpinat în construirea personajelor lor, munca alături de regizorul Călin Peter Netzer și despre cum a fost la Berlinală.

2016 a fost foarte bun pentru cinema, iar 2017 a început în forță cu „Ana, mon amour”, recent premiat la Berlin. Regizorul Călin Peter Netzer a declarat că perioada de casting a durat un an, timp în care i-a văzut pe aproape toți actorii români cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Rezultatul a fost pe măsură: Diana Cavallioti și Mircea Postelnicu sunt cei doi actori care au reușit să pună pe ecran o chimie veritabilă. „Ana, mon amour” nu se remarcă doar prin chimie, dar și prin… fizică. În România, filmul este interzis pentru cei sub 18 ani.

„Ana, mon amour” urmărește povestea de dragoste pe parcursul a zece ani dintre Ana, interpretată de actrița Diana Cavallioti, și Toma, interpretat de Mircea Postelnicu. Actorii spun că a existat o chimie între ei doi încă de la început, dar pentru ca relația lor să fie cât mai naturală au locuit împreună o perioadă.

„Și acasă în fiecare zi ne întrebam: în seara asta ce o să facem? Ne-am gândit să invităm prieteni, avem prieteni comuni, să ne uităm la filme. Trebuia să ne uităm și la filme. Aveam un research de făcut. Noi nu ne cunoșteam înainte de casting, ne văzusem prin facultate. Deci cu siguranță dacă era vorba de o idilă romantică, aia se naște în primele trei secunde. Ne-am înțeles extraordinar de bine”, a spus Diana Cavallioti.

„În primul rând este vorba cumva și de o chimie, care există între oameni și în special între actori. Am locuit împreună o perioadă, fiind vorba de o relație de zece ani trebuia să facem ceva astfel încât senzația asta de confort să fie prezentă. Cu siguranță se naște o idilă, dar asta nu înseamnă că este neapărat o idilă romantică. Se naște o legătură specială”, a adăugat Mircea Postelnicu.

Despre regizorul Călin Peter Netzer, actorii au spus că au ajuns să comunice cu el din priviri după lunile de repetiții pe care le-au făcut. Iar aceste repetiții atât de îndelungate i-au ajutat pe cei doi în construirea personajelor pe care le-au avut de interpretat și în înțelegerea scenariului.

„Lunile alea de repetiții m-au ajutat și la cunoașterea personajului Călin pentru că nu se apropie foarte ușor de oameni. În câteva luni am ajuns să comunicăm din priviri cu Călin”, a spus Diana Cavallioti.

„E un om foarte generos, un regizor foarte generos. Din simplul fapt că noi am repetat un an de zile, lucru destul de rar întâlnit în producția unui film și care a ajutat foarte mult și care m-a ajutat foarte mult în procesul acesta de creație al rolului pe care urma să îl interpretez. Am petrecut foarte mult timp, am ajuns să ne deschidem puțin sufletul unul în fața celuilalt”, a adăugat Mircea Postelnicu.

În ceea ce privește Festivalul de Film de la Berlin, pentru Mircea Postelnicu a fost o experiență nouă, „Ana, mon amour” fiind primul său film.

„Fiind primul film la care lucrez, fiind primul festival de film la care particip… am încercat să mă concentrez pe asta, și să mă bucur de acel moment fără să îmi creez așteptări”, a spus actorul.

„Cred că ce o să păstrez în inima mea toată viața sunt aplauzele și ovațiile după ce s-a terminat premiera noastră și ultimele 20 de minute în care era o liniște care vibra. Și momentul în care s-a terminat a fost incredibil”, a adăugat actrița Diana Cavallioti.

sursa: http://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/film/film-premiat-la-berlin-interzis-minorilor-la-bucuresti-682111

 

Homeschooling: pro și contra

În ultimele decenii, homeschooling (școlirea acasă) a căpătat un avânt deosebit în lumea occidentală. La începutul deceniului, doar în Statele Unite numărul copiilor care învățau acasă era estimat la aproximativ 2 milioane.

Pornită în SUA ca o mișcare educațională izvorâtă din neliniștile unor grupuri religioase (că școala seculară le diluează riturile și educația religioasă n.r.), homeschooling a devenit peste Atlantic un fenomen semnificativ din punct de vedere cantitativ, care angrenează familii foarte variate din punct de vedere cultural.

Homeschooling în Europa

În Europa ponderea copiilor educați în regim de homeschooling este mai mică de 0,1% (cu excepția Marii Britanii). Fenomenul este în continuare unul cu o amploare mult mai mare în Statele Unite, decât în alte țări dezvoltate ale lumii.

Marea majoritate a țărilor dezvoltate au permis și au reglementat homeschooling, cu unele excepții, așa cum arată sinteza lui Kunzman. Notabil este cazul Germaniei, unde homeschooling este strict interzis cu argumentul că se previn astfel efectele de slăbire a coeziunii sociale ale școlirii acasă. Pentru mulți dintre susținătorii școlirii acasă, educația formală, de obicei seculară, îi împiedică pe copiii din anumite comunități religioase să practice și să învețe normele și ritualurile proprii — acesta fiind și principalul argument al celor care luptă pentru modificarea legislației actuale în Germania (Aschmutat 2015).

Există și în România câteva grupuri care sprijină școlirea acasă — o simplă căutare pe internet ne trimite imediat pe paginile lor și ne permite o impresie asupra afinităților lor. Promovarea acesteia se bucură de sprijinul unor puternice grupuri de lobby active mai ales în Statele Unite ale Americii.

Școlirea acasă (homeschooling) poate fi clasificată, din punctul de vedere al organizării în două categorii:

  • homeschooling structurat: învățarea se face urmărind un curriculum, cu intervale de învățare clar prestabilite, cu obiective bine definite;
  • homeschooling nestructurat: denumit și deșcolire (unschooling) învățarea se face nefocalizat, neorganizat, în timpul rămas la dispoziție după efectuarea altor activități.

Ce spun cercetările despre homeschooling?

Homeschooling a fost comparat în numeroase feluri cu școala convențională, dar pentru că obiectivul manifest al educației moderne este transmiterea cunoștințelor sau a competențelor cele mai multe studii de acest gen s-au concentrat asupra performanțelor școlare.

În sinteza lor, Neumann și Guterman (2016) arată că marea majoritate a comparațiilor de acest gen indică performanțe mai bune ale copiilor educați acasă în mod structurat comparativ cu cele ale copiilor educați la școală. În schimb, cei care învață acasă în mod nestructurat au performanțe la teste standardizate mai slabe decât cei care învață la școală.

Nu doar rezultatele școlare au suscitat scepticism referitor la școlirea acasă. Criticii contestă în mod repetat capacitatea de a transmite competențe sociale și adeziunea la valori precum toleranța față de diversitate, încrederea socială, reciprocitatea. În mod natural, acestea ar depinde de interacțiunile intense din contextele școlare. Diversele studii care au abordat aceste teme au constatat absența unor diferențe semnificative între copiii educați în școli și cei instruiți acasă (Kunzman și Gaither 2013).

Dar lucrurile nu sunt atât de simple.

Deși numărul studiilor care abordează efectele educației acasă este foarte mare (Kunzman și Gaither au trecut în revistă peste 300 de astfel de cercetări), cvasitotalitatea lor au deficiențe metodologice, ceea ce face imposibilă generalizarea rezultatelor. Lipsesc suficiente studii care să includă eșantioane aleatoare de copii sau absolvenți beneficiari ai educației de acasă — majoritatea cercetărilor se mulțumesc cu loturi auto-selectate de persoane incluse în sistemul homeschooling.

Cu alte cuvinte, în ciuda puzderiei de studii, există puține dovezi empirice credibile în favoarea sau împotriva homeschooling.

Nu este lipsit de importanță faptul că părinților copiilor implicați în astfel de forme de educație li se recomandă să participe în studii de evaluare doar dacă acestea sunt organizate de grupuri de lobby pentru homeschooling (Kunzman și Gaither 2013).

În cele din urmă, adepții școlirii acasă nu urmăresc în întregime aceleași obiective educaționale ca și cei ai învățământului de masă astfel că, în optica lor, comparații care pleacă de la premisa că țintele educației sunt aceleași sunt incorecte.

Cum a apărut învățământul de masă și ce urmăresc adepții homeschooling?

Cu toată această ambiguitate, perspectivele privind școlirea acasă sunt deosebit de polarizate, împărțirea în tabere calificând tema ca fiind una tipică pentru un așa-zis conflict simbolic. Ca și în cazul altor teme de politică simbolică, precum avortul sau homosexualitatea, avem de-a face cu confruntarea pentru legitimitate a unor grupuri cu viziuni radical diferite despre relația dintre stat, familie și persoane.

Este important de notat faptul că adepții școlirii acasă contestă privilegiul statului de a înregimenta toți copiii de vârstă școlară în mecanismele și procesele educației formale. Învățământul de masă gratuit (dar cel mai adesea obligatoriu) este o caracteristică definitorie a statului național, alături, de exemplu, de armata națională.

Introducerea obligativității învățământului de masă în secolele XVIII-XIX, în primul rând în Prusia și Franța, a fost justificată de necesitatea creșterii eficienței utilizării resurselor umane ale țărilor respective în condițiile unei acerbe competiții geopolitice. Obiectivul educației de masă a fost în primul rând omogenizarea culturală în scopul creșterii capacității de mobilizare politică, militară și economică (Graff 1991; Meyer, Ramirez și Soysal 1992; Weber 1976).

Sunt notabile, în acest sens, cuvintele rostite de Napoleon în 1805:

„Dintre toate problemele politice aceasta [a educației] este probabil cea mai importantă. Nu poate exista o organizare politică ferm stabilită dacă nu există un corp profesoral cu principii bine consolidate. Dacă copilul nu este învățat de mic că trebuie să fie republican sau monarhist, catolic sau liber-cugetător, statul nu va constitui o națiune; va fi așezat pe fundamente incerte și mișcătoare; și va fi expus în mod constant la dezordini și schimbare.”(apud Reisner 1922 p. 35, traducerea mea)

De aceea nu cred că exagerăm dacă spunem că mișcarea homeschooling înseamnă mult mai mult decât o reacție la ineficiența sistemelor de învățământ publice. Foarte mulți părinți ai copiilor din învățământul formal sunt nemulțumiți de acesta și totuși nu adoptă școlirea acasă.

Ea face parte dintr-o serie lungă de contestări ale instituțiilor statului național modern, care pot lua cele mai curioase forme, dar care în general privesc granițele expertizei și ale autorității statului asupra individului.

sursa: http://www.digi24.ro/opinii/homeschooling-pro-si-contra-575209

STUDIU. Greutatea în plus, asociată cu 11 tipuri de cancer

O analiză a peste 200 de studii, realizată de o echipă internațională de oameni de știință, a demonstrat că există dovezi solide care susțin asocierea dintre grăsimea corporală în exces și mai multe tipuri de cancer, precum cel de colon, de sân, pancreatic și ovarian.

Studiul evidențiază o legătură solidă între stratul de grăsime în exces și un risc crescut de 11 tipuri de cancer: de colon, de rect, endometrial, de sân, ovarian, de rinichi, pancreatic, de cardie, de căi biliare și anumite tipuri de tumori de esofag și de măduvă osoasă.

Cred că acum publicul și medicii trebuie să acorde atenție obezității raportat la cancer”, a declarat referitor la aceste concluzii Marc Gunter, din cadrul Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerelor (International Agency for Research on Cancer — IARC), coautor al cercetării. „A le spune oamenilor să evite să fie supraponderali nu numai că reduce riscul de, spre exemplu, diabet și boli cardiovasculare, ci și pe cel de diverse tipuri de cancer”, a adăugat acesta.

Publicat în „British Medical Journal”, studiul a examinat dovezile prezentate de 204 de cercetări publicate anterior, care au analizat rezultate combinate de la mai multe cercetări ce dovedesc asocierea dintre grăsimea corporală și dezvoltarea unor tipuri de cancer.

Dintre 95 de studii care au analizat măsurători ale obezității, precum indicele de masă corporală, 12 au oferit dovezi solide ale unei astfel de asocieri, cuprinzând un total de nouă tipuri diferite de tumori. Analizarea acestor studii a dezvăluit că un indice de masă corporală (IMC — raportul dintre masa corporală împărțită la pătratul înălțimii) mare crește riscul de apariție a cancerului. În cazul bărbaților, pentru fiecare creștere a IMC cu 5kg/m2, riscul dezvoltării de cancer colorectal sporește cu 9%, iar în cazul femeilor care urmează un tratament de substituție hormonală riscul de a dezvolta cancer mamar de sân după menopauză e mai mare cu 11%. Cifrele sunt și mai îngrijorătoare în cazul cancerului de căi biliare, riscul crescând cu 56% pentru fiecare 5kg/m2 a IMC. Autorii notează că restul de 83 de astfel de studii au avut rezultate mixte — 18% au fost catalogate drept ”foarte sugestive” în ceea ce privește excesul de grăsime corporală și cancer, 20% nu au adus decât dovezi slabe, iar 25% nu au ajuns la astfel de concluzii.

Când au fost luate în calcul și alte metode de măsurare a obezității, numărul de cancere vizate de această asociere a ajuns la 11.

Deși acest studiu nu explică modul în care greutatea în plus crește riscul de diverse tipuri de cancer, există mai multe explicații propuse anterior. „Știm că dacă ești supraponderal acest lucru cauzează o perturbare a proceselor hormonale și metabolice”, a precizat Gunter, care notează că grăsimea în exces a fost asociată cu niveluri mai ridicate de estrogen, de insulină și de inflamații, toate acestea putând afecta diviziunea celulară, mai arată sursa citată.

Potrivit dr. Rachel Orritt din cadrul Cancer Research UK, această cercetare „utilizează criterii foarte stricte pentru a evalua dovezile și confirmă că obezitatea crește riscul de cancer, asociind multe dintre tipurile de cancer care au mai fost asociate în trecut”.

În opinia lui Orritt, greutatea în exces se află pe locul al doilea, după fumat, în clasamentul celor mai ușor de prevenit cauze ale cancerului. „Fie că alegi să urci pe scări sau că optezi pentru variantele fără zahăr ale sucurilor preferate, pot fi făcute mici schimbări care pot face diferența, ajutând la menținerea unei greutăți sănătoase și reducând riscul de cancer”, a adăugat aceasta.

Potrivit datelor publicate anterior de la două organizații caritabile de profil din Marea Britanie, aproape trei sferturi dintre britanici ar putea deveni supraponderali până în 2035.

sursa: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/studiu-greutatea-in-plus-asociata-cu-11-tipuri-de-cancer-679109

.

Când începe licitația pentru noi autobuze în București

Procedura de licitație pentru achiziționarea de noi autobuze în București va începe în „maximum două luni”, a declarat primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, într-un interviu pentru Agerpres.

Am finalizat în acest moment caietul de sarcini. Avem indicatorii tehnico-economici, avem proiectul de hotărâre aprobat deja în Consiliul General, iar în momentul în care bugetul va fi aprobat, imediat Direcția de achiziții va urca pe SEAP și această licitație. Această procedură este cea legală, pentru că nu poate să intre în licitație un obiectiv care nu are previzionat bugetul și, de aceea, am așteptat aprobarea în Parlament a legii bugetului de stat și a asigurărilor sociale de stat, promulgarea de către președintele României, comunicarea către Primăria Generală a cotelor defalcate de către Ministerul de Finanțe”, a spus Gabriela Firea.

Avem draftul de buget aproape finalizat, va fi în dezbatere publică, potrivit legii, 30 de zile, și la epuizarea acestei perioade de timp, vom veni cu el în dezbatere și aprobare în Consiliul General. Imediat, în momentul în care suma alocată pentru această achiziție de autobuze, tramvaie și troleibuze va fi efectiv prinsă în bugetul Capitalei, vom putea să urcăm pe SEAP și această licitație. Estimez că în jur de maximum două luni”, a adăugat primarul general.

sursa: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/cand-incepe-licitatia-pentru-noi-autobuze-in-bucuresti-676779